Impotență sau disfuncție erectilă

Excitarea este o emoție ulterioară și similară cu dorința, dar mai dezvoltată la nivel corporal.

Excitația sexuală ia naștere din dorință, pregătește orgasmul și produce o activare generală a organismului care corespunde unei experiențe subiective de plăcere sexuală.

Excitația sexuală este, așadar, o percepție, atât mentală, cât și fizică, a schimbărilor care duc la activarea sexuală.

Atunci când dificultățile sexuale sunt legate de această fază a ciclului de răspuns sexual, se vorbește de tulburări de excitație sexuală, în cadrul cărora sunt clasificate tulburarea de erecție masculină, descrisă mai jos, și tulburarea de excitație sexuală feminină.

În unele cazuri, tulburarea a fost mereu prezentă, în altele este intermitentă, uneori în funcție de tipul de partener sau de calitatea relației. Disfuncția erectilă este de fapt subdivizată în:

  • Permanent: persoana a prezentat întotdeauna disfuncție erectilă;
  • dobândită: dificultatea a apărut ca urmare a unor experiențe personale negative care au putut condiționa atitudinea față de sexualitate;
  • Generalizată: dificultatea de a se excita este prezentă în mod constant și pe măsură ce partenerii se schimbă;
  • Situațională: dificultatea de a deveni excitat este prezentă doar cu un singur partener sau doar în anumite circumstanțe de mediu.

Deși frecvența tulburării crește în mod regulat odată cu vârsta, disfuncția erectilă poate afecta bărbați de orice vârstă, în relații heterosexuale sau homosexuale și chiar bărbați singuri. Fumătorii sunt confirmați ca fiind cei mai expuși riscului.

Tulburarea afectează bunăstarea psihologică a unui număr mare de bărbați, a familiilor lor și a eventualelor partenere.

Cauze fiziologice, medicale și farmacologice

Cauzele disfuncției erectile sunt atât organice (în special cele care rezultă din probleme vasculare), cât și psihologice. Prin urmare, este important să se evalueze prezența oricăror erecții spontane în timpul nopții și/sau la trezire sau obținute, în timpul masturbării, prin stimulare mentală (sex virtual, de exemplu).

De fapt, dacă nu apare nicio problemă în aceste situații, este foarte probabil că există o funcționare organică corectă și că, prin urmare, cauzele sunt, cel puțin în parte, de natură psihologică și/sau relațională.

Dacă nu este cazul, este indicat să consultați un urolog de încredere și să vă supuneți testelor corespunzătoare. disfuncția erectilă poate fi secundară unor factori organici, cum ar fi

  • boli cardio-vasculare: ocluzia aortei și a arterelor periferice, hipertensiune arterială;
  • boli endocrine: diabet zaharat, hipogonadism, boala Addison (insuficiență suprarenală) și sindromul Cushing (activitate excesivă a glandei suprarenale);
  • boli ale glandei hipofizare: de exemplu hiperprolactinemie și hipopituitarism;
  • boli ale tiroidei: hipotiroidism;
  • boli neurologice: scleroză multiplă;
  • neuropatie: diabetică, alcoolică, scleroză laterală amiotrofică, nevrită, spina bifida;
  • transecția măduvei spinării (pacienți paraplegici și tetraplegici);
  • tumori și boli ale sângelui (de exemplu, leucemie) care provoacă priapism (erecție în absența stimulării sexuale);
  • antidepresive triciclice: Anafranil (Clomipramina), Tofranil (Imipramina), Trittico (Trazodona), Laroxil (Amitritiptilina);
  • anxiolitice: Valium (benzodiazepină), Xanax (benzodiazepină), Tavor (benzodiazepină), Lexotan (benzodiazepină), RO (benzodiazepină), Ansiolin (benzodiazepină) și Trittico (trazodonă);
  • neuroleptice tipice: Largactil (Clorpromazină), Prozin (Clorpromazină), Talofen (Promazină);
  • antihipertensive: Inderal (Propanol) și Hylorel (Guanethidine);
  • diuretice: Lasix (Tiazidă) și Aldactone (Spironolactonă);
  • hormoni: corticosteroizi și estrogeni;
  • hipnotice: Fenobarbital;
  • antiinflamatoare steroidiene;
  • consumul de droguri: cum ar fi heroină, morfină, cocaină;
  • abuzul de alcool;
  • nicotină.

Cauze psihologice și relaționale

Deși ar trebui să se excludă mai întâi o cauză medicală, trebuie să se țină cont de factorii psihologici, deoarece aceștia pot afecta atât erecția, cât și dorința. Într-adevăr, emoțiile negative, cum ar fi depresia, furia, resentimentele și, în special, anxietatea, pot duce la dificultăți de erecție. Tulburarea erectilă poate fi însoțită, de fapt, de gânduri de teamă de eșec.

Dacă un bărbat începe să resimtă actul sexual ca pe un test care trebuie trecut, este ușor pentru el să înceapă să experimenteze o anxietate din ce în ce mai mare, numită „anxietate de performanță”, adică teama puternică de a nu reuși să obțină sau să mențină o erecție. Această anxietate este adesea cauzată de:

  • teama de eșec: este normal ca oricine să experimenteze ocazional eșecuri de erecție; dacă acestea sunt interpretate greșit și/sau dramatizate (catastrofizare), însă, persoana va avea gânduri de „eșec” care ar putea duce la eșecuri în relațiile ulterioare, creându-se astfel un cerc vicios,
  • teama de a fi abandonat sau neiubit: teama de a fi părăsit sau neiubit ca urmare a unei performanțe sexuale care nu este „adecvată” așteptărilor;
  • incapacitatea de a se abandona propriilor senzații corporale: acest lucru apare de obicei ca urmare a condiționării sexofobe (o astfel de condiționare personală și socială duce la o anxietate crescută care crește probabilitatea unei erecții eșuate);
  • stresul extern: preocupări financiare, probleme de sănătate, îngrijorare cu privire la implicațiile unei boli (proprii sau ale unei persoane dragi) și/sau teama de o recidivă, durere pentru pierderea unei persoane dragi, dificultăți la locul de muncă, aprehensiuni cu privire la copii și la cei dragi etc.
  • stresul intern: rezultă din modul de gândire și de interpretare a situațiilor, lipsa de rezolvare a problemelor pentru a găsi soluții adecvate, influența stresului asupra hormonilor;
  • convingeri disfuncționale: „Bărbatul trebuie să ia întotdeauna inițiativa și trebuie să gestioneze relația sexuală”. „Performanța este mai importantă decât exprimarea afecțiunii și a interesului”. „În sex, performanța este totul!”.
  • lipsa de implicare și/sau de noutate (efectul Coolidge): stimularea sexuală inadecvată sau slabă poate să nu permită o excitare adecvată;
  • supraimplicare și/sau noutate: o persoană supraimplicată emoțional sau în prezența unui nou partener poate crește anxietatea de performanță împreună cu probabilitatea de neerecție
  • homofobia internalizată;
  • personalitate sau trăsături obsesive.

Sexualitatea nu este un fapt individual și izolat, ci implică un schimb interpersonal, astfel încât receptivitatea sexuală (și, prin urmare, erecția) este influențată de factori relaționali, cum ar fi:

  • atracția;
  • încrederea;
  • apropierea/distanța emoțională;
  • capacitatea de a stabili relații intime;
  • satisfacția/insatisfacția față de partener, față de relație, față de căsnicie;
  • cantitatea și calitatea timpului împărtășit;
  • condiționarea religioasă;
  • condiționarea culturală: de exemplu, credința că ceea ce este nou este mai bun, caracteristică culturii „de unică folosință” de astăzi, este o convingere irațională care determină o căutare neîncetată a noutății; în sfera sexuală și relațională, acest lucru duce adesea la o devalorizare a relației sexuale cu un partener cu care există o relație de durată;
  • stereotipuri și mituri privind sexualitatea la persoanele în vârstă: „Sexul nu contează la bătrânețe. Viața persoanei în vârstă este asexuată”.”. „Interesul pentru sex este anormal la persoanele în vârstă”. „La bătrânețe, indivizii nu simt dorință sexuală, nu sunt dezirabili sau capabili din punct de vedere sexual”.

Tratament

Psihoterapia joacă un rol important în tratamentul disfuncției erectile, indiferent dacă cauza este organică, psihologică sau mixtă.

Factorii psihosociali sunt importanți în orice formă de disfuncție erectilă, indiferent de cauză. Într-adevăr, este din ce în ce mai dezirabil să se recâștige un anumit control asupra propriei erecții, bazându-se pe abilități și strategii care pot fi autogestionate, mai degrabă decât să depindă de substanțe externe, cum ar fi medicamentele.

În special, terapia sexuală constă în:

  • Psihoeducație: cunoașterea anatomiei sexuale și a ciclului de răspuns sexual (fazele funcționării erotice), îmbunătățirea conștientizării propriului corp (explorare vizuală și kinestezică), informații privind mecanismele care stau la baza procesului de erecție și cauzele disfuncției erectile, înțelegerea factorilor fiziologici și psihologici implicați în actul sexual, examinarea credințelor și miturilor comune referitoare la sex etc.
  • Tehnici comportamentale: focalizare senzorială, coitus „fără pretenții”, tehnici de stimulare senzorială pentru a acționa concret asupra simptomelor, „permisiunea de a fi egoist” etc;
  • Tehnici cognitive: restructurarea cognitivă a atitudinilor, a modurilor de gândire și a credințelor disfuncționale privind sexul care produc așteptări nerealiste (credința că un bărbat „normal” trebuie să mențină constant erecția odată obținută, credința că aceasta, odată pierdută, nu mai poate fi obținută din nou etc.); restructurarea cognitivă a condiționărilor culturale (mituri sexuale, homofobie internalizată etc.); reatribuirea și descentralizarea verbală pentru a acționa concret asupra simptomelor;
  • tehnici de gestionare a anxietății;
  • Intervenții interpersonale: abordarea problemelor și conflictelor, cum ar fi intimitatea, încrederea, pierderea atracției sexuale, schimbări de statut și de putere în cadrul cuplului (de exemplu, în urma unei concedieri);
  • Terapie de cuplu pentru a evalua reacția partenerei bărbatului cu disfuncție erectilă: de exemplu, dacă ambii parteneri se simt stânjeniți și nesiguri din punct de vedere sexual, anxietatea va crește și se va dovedi și mai contraproductivă pentru tratamentul disfuncției în sine;
  • Prevenirea recidivelor: învățarea unor strategii specifice (de exemplu, creșterea varietății comportamentelor intime și afective dincolo de simplele raporturi sexuale) pentru a menține obiectivele atinse;
  • În tratamentul medical/farmacologic poate fi utilă:

Medicamente administrate pe cale orală: Viagra, Cialis sau Potencialex;
Injectarea în penis a unor medicamente pentru vasodilatație locală;
Terapia chirurgicală (în cazurile cele mai grave pe bază organică): tratamentul scurgerilor venoase, proteze hidraulice, proteze semi-rigide, revascularizare microchirurgicală, etc..
Este important de subliniat faptul că, dacă natura tulburării nu este exclusiv organică, este esențial ca terapia farmacologică să fie însoțită de o muncă psihoterapeutică.

Mereu obosit: am sindromul oboselii cronice?

Oboseala prelungită vă poate face să credeți că suferiți de sindromul oboselii cronice, deși nu este întotdeauna cazul. Cum îl recunoașteți și ce puteți face?

Există momente în viața noastră în care ne simțim mereu obosiți, dar ne simțim recuperați după o odihnă binemeritată?

Ne aflăm într-o etapă în care alergăm peste tot și alergăm ca nebunii: acasă, la serviciu, la copii, la partener, la părinți… Nu facem față și, la sfârșitul zilei, ajungem să fim cu adevărat epuizați. Dar nimic nu se compară cu o mică pauză, pe canapea, cu o pătură, pentru a ne deconecta cu o carte bună sau un film bun și apoi să mergem în pat să ne odihnim.

Când să acordăm atenție simptomelor de oboseală cronică?

După o odihnă odihnitoare ne trezim plini de energie pentru a începe o nouă zi. Dar ce se întâmplă când, în ciuda acestor momente de deconectare și a unui somn bun, simțim că ne trezim obosiți?

În acest caz trebuie să fim atenți pentru a exclude posibilitatea de a suferi de sindromul oboselii cronice, care nu este altceva decât o stare în care, timp de cel puțin șase luni, ne găsim tot timpul obosiți și care devine mult mai vizibilă după un efort fizic sau intelectual, precum și faptul că nu ne regăsim recuperați după o odihnă. Este epuizantă.

În plus, există și alte simptome asociate, cum ar fi amețeli la trecerea de la culcat sau așezat la ridicat, dificultăți de concentrare, dificultăți în a-și aminti anumite lucruri și chiar imposibilitatea de a ne concentra clar atunci când privim obiecte. Este un sentiment epuizant, deoarece nu găsim nicio alinare în odihnă și simțim că nu ne putem face față în viață. În fiecare nouă zi purtăm cu noi oboseala din ziua precedentă. Atunci trebuie să ne oprim și să devenim conștienți că ceva nu este în regulă.

Cum să recunoști sindromul de oboseală cronică?

Nu se știe cu exactitate care sunt cauzele sindromului de oboseală cronică, deoarece există o gamă largă de posibilități, și nici nu există vreun test care să diagnosticheze că avem acest sindrom. Ce ar trebui să facem atunci?

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să stabilim că nu avem alte probleme de sănătate care să declanșeze acest tip de simptome, iar pentru asta ar trebui să mergem la medic. După o anamneză completă, medicul va stabili ce teste sunt necesare pentru a exclude alte tipuri de boli.

Și care sunt cele mai frecvente simptome? Știm deja că simptomele variază foarte mult de la o persoană la alta și că ele variază și de la o zi la alta, dar următoarele simptome sunt comune:

  • Oboseală extremă după o activitate fizică sau intelectuală.
  • Posibilitatea de amețeală la trecerea de la poziția așezată sau culcată la cea în picioare.
  • Dureri de cap.
  • Senzație de oboseală.
  • Lipsă de concentrare.
  • Senzația de a nu se putea concentra corespunzător.
  • Dureri articulare și musculare inexplicabile.
  • Somn greu de reîmprospătat.

Știm care sunt cauzele acestui sindrom?

Există diferite cauze care pot duce la acest tip de sindrom și știm, de asemenea, că unele persoane sunt mai predispuse decât altele să îl dezvolte, dar că, în general, nu există o singură cauză care să îl declanșeze.

De exemplu, în urma unei infecții virale, s-a observat că anumiți pacienți dezvoltă sindromul de oboseală cronică. Deși nu există o legătură concludentă, sunt suspectate, printre altele, virusul herpesului uman sau virusul Epstein-Bar.

În prezent, există numeroase studii despre COVID-19 și sindromul de oboseală cronică, deoarece există numeroase simptome care par să aibă în comun și ar fi important să se facă diferența între ceea ce se numește COVID persistent sau sindromul de oboseală cronică.

De asemenea, la persoanele care au un sistem imunitar slăbit pare să existe o mai mare predispoziție pentru a dezvolta acest sindrom. Același lucru este valabil și în cazul persoanelor care au un dezechilibru hormonal. În mod similar, unele persoane care au suferit traume fizice sau emoționale semnificative par să fie, de asemenea, mai predispuse să sufere de CFS.

Este important de menționat că atât vârsta, cât și sexul par a fi importante în diagnosticarea acestuia, adulții tineri și de vârstă mijlocie fiind cel mai des întâlnite categorii de vârstă pentru diagnosticul de CFS. Același lucru este valabil și pentru femei, care par să fie diagnosticate cu CFS mai frecvent decât bărbații.

Cum se pot ameliora simptomele oboselii cronice?

Problema cu sindromul oboselii cronice, în afară de faptul că ne simțim obosiți toată ziua, este că ne creează o serie de complicații în viața de zi cu zi. Capacitatea noastră de a ne ocupa de activitățile zilnice este afectată, iar acest lucru include totul, de la locul de muncă până la cei dragi nouă.

Această situație, pe lângă faptul că suntem neînțeleși de cei din jur, poate genera în noi înșine un sentiment de frustrare constantă care ne face să nu ne putem face treaba sau poate duce la depresie sau izolare socială.

Dorim să vă propunem câteva opțiuni pentru ameliorarea simptomelor în cazul în care suferiți de oboseală cronică. Printre cele pe care vi le putem recomanda se numără:

Să căutăm un bun sfat care să ne ajute să gestionăm în cel mai sănătos mod faptul de a suferi de o boală cronică. Acesta ne va oferi liniile directoare pentru a face față mai bine limitărilor pe care le putem suferi ca urmare a acestui sindrom.
Vom încerca să abordăm problemele de somn. Dacă un somn prost ne face ziua mai amară, imaginați-vă dacă atunci când ne trezim, ne simțim deja epuizați. Cred că, dacă ne gândim la asta, trebuie să fie cu adevărat limitativ.
Începeți să practicați un sport de intensitate scăzută, dar creșteți-o treptat, în timp, astfel încât, pe termen lung, să ne simțim mai bine din punct de vedere fizic.
Un alt sfat de pus în practică este să mâncăm sănătos, cu ingrediente care ne umplu de energie și ne fac să ne simțim bine. Ca să știi cum să faci acest lucru, te așteptăm în Serviciul nostru gratuit de nutriție online, unde îți vom da îndrumările necesare.

Ce părere aveți? Cu aceste sfaturi simple putem îmbunătăți unele dintre cele mai elementare aspecte pentru a încerca să avem o calitate mai bună a vieții. Nu crezi că toate contactele tale din rețele ar trebui să aibă aceste informații? Împărtășește acest articol pentru ca ei să se simtă mai bine!

Nutriția integrală, soluția la problemele tale de greutate!

Dacă ești unul dintre cei care se întreabă de ce nu slăbești, ai noroc. Îți vom spune de ce. Dacă nu faci lucrurile cum trebuie, este de înțeles. Dar dacă ai o dietă sănătoasă și te menții activă, sunt șanse ca greutatea ta să scadă.

Uneori, însă, acest lucru nu se întâmplă. Și atunci ce se întâmplă? Ei bine, gestionarea greutății nu este abordată într-un mod holistic și poate că există unii factori care nu sunt luați în considerare atunci când vine vorba de pierderea în greutate. Pentru aceasta, există un lucru numit nutriție holistică – vrei să știi despre ce este vorba? Citește mai departe!

Ce este nutriția alimentară integrală?

Nutriția integrativă abordează toate aspectele (atât fizice, cât și emoționale) care afectează organismul și influențează negativ obiceiurile alimentare și stilul de viață din perspectiva întregii persoane. Ea oferă o alternativă sănătoasă care asigură o calitate îmbunătățită a vieții și un sentiment mai mare de bunăstare.

Aspecte precum microbiota intestinală, somnul, stresul sau nivelul de vitamine și minerale se evidențiază ca fiind unii dintre principalii factori care împiedică atingerea obiectivelor de slăbire.

Disbioza este legată de o predispoziție mai mare la obezitate și tulburări metabolice. O diversitate bacteriană redusă și un dezechilibru în raportul dintre Firmicutes și Bacteroidetes pot duce la obținerea unei cantități mai mari de energie din alimente și, prin urmare, la introducerea mai multor calorii în organism. Așadar, a ajuta la reechilibrarea microbiotei noastre intestinale și a opta pentru tulpini probiotice cu dovezi științifice pentru pierderea în greutate poate fi una dintre strategiile pe care le putem urma pentru a ne atinge obiectivele de pierdere în greutate și de bunăstare.

Somnul este un alt factor important. Atunci când ciclul somn-veghe este perturbat sau mai puțin de cele 7 ore de somn recomandate pe zi, hormonii care reglează foamea și sațietatea sunt afectați. Nivelurile de leptină sunt reduse, iar nivelurile de grelină cresc, ceea ce duce la o sațietate redusă și la creșterea poftei de mâncare.

În plus, se generează un cerc vicios, deoarece obezitatea predispune la o calitate mai slabă a somnului. Aceasta duce la probleme respiratorii, cum ar fi apneea de somn, stres și anxietate care îngreunează odihna, motiv pentru care a întreba despre acest aspect va fi fundamental pentru o abordare nutrițională corectă.

Trebuie să abordăm, de asemenea, problema stresului, care este atât de dăunător pentru sănătatea noastră, după cum știm deja. Stresul generează o creștere a cortizolului care determină o creștere a insulinei care, la rândul său, generează o creștere a apetitului și o dorință mai mare pentru alimente hipercalorice și nesănătoase. Toate acestea duc la creșterea în greutate: se stochează mai multă grăsime și crește numărul de substanțe inflamatorii din ficat. Managementul stresului și recomandările farmaceutice pentru plantele adaptogene vor fi de mare interes pentru pacienții dumneavoastră.

În cele din urmă, vitaminele și mineralele joacă, de asemenea, un rol esențial. Majoritatea dietelor de slăbire nu acoperă necesarul zilnic de vitamine și minerale. Acest lucru nu numai că duce la o lipsă de energie, dar deficiența de vitamine și minerale este asociată cu o rată mai mare de obezitate.

Dar, nu faceți nicio greșeală, dieta și exercițiile fizice rămân unul dintre principalii piloni ai controlului greutății. Printre recomandările dietetice care pot fi făcute din farmacia comunitară se numără: dieta mediteraneană și metoda farfuriei care ne va ajuta să le explicăm cu ușurință pacienților noștri cum să mănânce echilibrat. Și întotdeauna însoțită de exerciții fizice zilnice pentru a le îmbunătăți sănătatea.

Pe ce se bazează dieta mediteraneană?

Dieta mediteraneană se bazează pe dieta tradițională a țărilor mediteraneene, cum ar fi Spania, Italia, Grecia și alte țări din regiune. Această dietă se caracterizează prin consumul de alimente proaspete de origine vegetală și animală și prin utilizarea de grăsimi sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline.

Alimentele de bază ale dietei mediteraneene includ:

  • Fructe și legume proaspete, cum ar fi roșiile, castraveții, vinetele, ardeii, ardeii, ceapa, spanacul, sfecla, morcovii, salata verde, portocalele, lămâile, căpșunile, strugurii și pepenii.
  • Cereale, cum ar fi orezul, pastele, pâinea integrală, grâul, ovăzul, orzul, secara și quinoa.
  • Leguminoase: năut, linte, fasole și mazăre.
  • Fructe cu coajă lemnoasă: nuci, migdale, fistic și alune.
  • Pește și fructe de mare: sardine, ton, somon, midii, scoici și creveți.
  • Uleiul de măsline ca principală sursă de grăsime pentru gătit și condimente.
  • Produse lactate: brânză, iaurt și lapte.
  • Carne albă: pui și curcan.

Dieta mediteraneană este considerată sănătoasă, deoarece este bogată în nutrienți, vitamine, minerale și fibre, și are un conținut scăzut de grăsimi saturate și colesterol. De asemenea, s-a demonstrat că este asociată cu o incidență mai scăzută a bolilor cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2, obezitatea și unele tipuri de cancer. Prin urmare, este o completare perfectă a alimentației cu alimente integrale.

Ce utilitate are metoda farfuriei în nutriția integrativă?

Metoda farfuriei este o tehnică utilizată pentru a controla porțiile și pentru a îmbunătăți calitatea dietei. Ea constă în împărțirea farfuriei în trei secțiuni: o jumătate pentru legume, un sfert pentru proteine și un sfert pentru carbohidrați.

Scopul metodei farfuriei este de a echilibra porțiile de alimente dintr-o masă pentru a vă asigura că obțineți nutrienții de care aveți nevoie și evitați să consumați prea multe calorii. În plus, metoda farfuriei poate ajuta, de asemenea, la controlul apetitului și la evitarea supraalimentării.

Secțiunea de legume ar trebui să fie cea mai mare, deoarece acestea sunt bogate în vitamine, minerale și fibre și sunt sărace în calorii. Secțiunea de proteine include alimente precum carnea, peștele, ouăle și legumele, care sunt importante pentru construirea și repararea țesuturilor și pentru menținerea masei musculare. Secțiunea de carbohidrați va fi formată din alimente precum orezul, pastele, pâinea și cerealele, care furnizează energie organismului. Cel mai bine este ca acestea să fie din cereale integrale.

Este important de reținut faptul că metoda farfuriei nu este o dietă specifică, ci un ghid general pentru a-i ajuta pe oameni să creeze mese echilibrate și sănătoase. Acesta este motivul pentru care este folosită în alimentația integrală. Este important să se adapteze metoda farfuriei la nevoile individuale ale fiecărei persoane, inclusiv la cerințele calorice și la preferințele alimentare.

Aflați ce este microbiota dvs. și de ce ar trebui să aveți grijă de ea.

Dacă ați auzit de mai multe ori despre microbiota sau flora intestinală, dar nu sunteți siguri ce este, Yo Elijo Cuidarme vă spune totul despre ea!

Timp de câteva decenii, termenii „floră intestinală” sau „floră bacteriană” au fost utilizați pe scară largă în literatura științifică și medicală, referindu-se la ceea ce numim acum microbiota. În prezent, acești termeni nu mai sunt utilizați, iar termenul microbiota este folosit în mod direct.

Ce este microbiota?

Microbiota este definită ca fiind setul de microorganisme care trăiesc în corpul nostru și care sunt găzduite în pielea și mucoasele țesuturilor noastre, fiind unică și variabilă în funcție de anumiți factori.

Factori precum genetica, vârsta, dieta, exercițiile fizice sau chiar faptul de a fi fost alăptat la sân vor fi factori determinanți în ceea ce privește cantitatea și calitatea microbiotei noastre.

Este, de asemenea, important de reținut că bacteriile care alcătuiesc microbiota noastră vor fi caracteristice zonei colonizate, fie că este vorba de piele, gură, intestin sau vagin, unde 95% din bacteriile noastre alcătuiesc așa-numita microbiotă intestinală. Important, nu-i așa?

Care este rolul microbiotei?

Microbiota joacă un rol fundamental în corpul și organismul nostru. Unele dintre funcțiile microbiotei care îi evidențiază importanța sunt:

Îmbunătățirea digestiei

O microbiotă echilibrată menține sistemul digestiv în perfectă stare, asigurând astfel o bună digestie a alimentelor, aportul necesar de energie și eliminarea corectă a deșeurilor.

Un echilibru deficitar al acestei microbiote generează disconfort, alterări și chiar posibilitatea de a dezvolta anumite boli.

Oferă protecție

Exercită un important efect de barieră împotriva microorganismelor patogene, deoarece ocupă spațiul în care acestea pot adera.

Este implicată în producerea de micronutrienți.

Este implicată în producerea de micronutrienți, cum ar fi vitamina K, vitamina B1, B2, B12, acid folic și altele, deoarece microbiota intestinală este implicată în metabolismul anumitor nutrienți din alimente.

Stimularea sistemului imunitar

Este esențială pentru buna funcționare a sistemului imunitar, deoarece este considerat al doilea nostru creier.

Substanțele care sunt atât de strâns legate de fericire și de buna dispoziție, cum ar fi dopamina și serotonina, își au originea în intestin.

Acționează ca un protector genital

Trebuie să subliniem importanța funcției microbiotei vaginale, deoarece, datorită capacității sale de a menține un pH acid, capacitatea sa de a adera la pereții vaginali și la colul uterin împiedică aderarea microorganismelor patogene.

De asemenea, reduce capacitatea de a produce substanțe antimicrobiene, cum ar fi peroxidul de hidrogen, noi protejăm tractul genital datorită acestor bacterii.

De ce să ai grijă de microbiota și cum să o faci?

Există numeroși factori care ne modifică microbiota și duc la apariția disbiozei, care nu este altceva decât un dezechilibru al microbiotei în care atât compoziția microorganismelor, cât și funcțiile acestora sunt alterate.

Boli precum obezitatea, afecțiunile hepatice sau diabetul zaharat pot provoca un dezechilibru în microbiota noastră, la fel ca și consumul anumitor substanțe, cum ar fi medicamentele, o dietă deficitară sau stresul.

De asemenea, este important să luăm în considerare procesele de alergii sau atunci când apărarea noastră este suprasolicitată, acestea fiind situații în care microbiota noastră va fi la fel de compromisă.

La Yo Elijo Cuidarme dorim să vă oferim o serie de îndrumări pentru a ne îngriji și răsfăța microbiota, pentru că un bun echilibru și funcționare a acesteia este esențial pentru ca tot restul să funcționeze corect. Amintiți-vă că un lucru la fel de simplu cum am spus mai devreme, substanțele responsabile de fericire și bună dispoziție, se sintetizează în intestin.

Optați pentru o dietă sănătoasă

Folosiți alimente naturale și evitați să consumați produse procesate și manipulate. Alimentele procesate au un conținut ridicat de grăsimi și zahăr, care nu sunt benefice pentru microbiota noastră.

Creșteți consumul de fructe și legume.
Baza dietei noastre sănătoase ar trebui să fie utilizarea legumelor și fructelor, iar dacă acestea sunt de sezon, cu atât mai mare este beneficiul pentru noi și pentru planetă.

Optați pentru alimente fermentate

Folosirea alimentelor fermentate oferă intestinului nostru microorganisme vii, astfel încât contribuim la buna sa funcționare.

Acești fermenți naturali se găsesc în chefir, iaurturi și brânzeturi. Întotdeauna este mai bine să alegeți versiunile degresate pentru a evita să consumați mai multe grăsimi nesănătoase decât ar trebui.

Consumați grăsimi sănătoase

Consumul de grăsimi trebuie reglementat și trebuie consumată o proporție cât mai mare de grăsimi sănătoase. Omega au funcții esențiale pentru buna funcționare a organismului nostru.

Aceste omegas pot fi găsite în alimente precum somonul, avocado, ouăle și uleiul de măsline, printre altele.

Nu uitați de proteine

Consumul de proteine este, de asemenea, esențial și ar trebui să căutăm opțiuni care să ne ofere proteine de înaltă calitate și să le evităm pe cele oferite de alimentele ultraprocesate. De exemplu, vorbim de carnea albă și de pește. Există și opțiuni vegane, cum ar fi tofu sau soia texturată.

Învățați tehnici de gătit prin care puteți obține maximum din alimente, cum ar fi grătarul sau gătitul la aburi.